Farmacognozie

Farmacognozia este studiul medicamentelor derivate din surse naturale. Societatea Americană de Farmacognozie definește farmacognozia ca fiind „studiul proprietăților fizice, chimice, biochimice și biologice ale medicamentelor, substanțelor medicamentoase sau potențialelor medicamente sau substanțelor medicamentoase de origine naturală precum și căutării de noi medicamente din surse naturale.
Cuvântul „farmacognozie” derivă din cuvintele grecești pharmakon (medicament) și gnoză sau „cunoaștere”. Termenul farmacognozie a fost folosit pentru prima dată de medicul austriac Schmidt în 1811. La început - în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea - „farmacognozie” a fost folosit pentru a defini ramura medicinei sau a științelor produselor („Warenkunde” în Germană) care se ocupa de droguri în forma lor brută sau nepregătită. Drogurile brute sunt materialul uscat, nepregătit, de origine vegetală, animală sau minerală, utilizat pentru medicamente. Studiul acestor materiale sub denumirea de pharmakognosie a fost dezvoltat pentru prima dată în zonele vorbitoare de limbă germană din Europa, în timp ce alte zone lingvistice foloseau adesea termenul mai vechi de materia medica preluat din lucrările lui Galen și Dioscoride. În limba germană, termenul drogenkunde („știința drogurilor brute”) este, de asemenea, utilizat sinonim.